Alături de impozitul forfetar, “taxa de poluare” auto este probabil cea mai controversată măsură fiscală a ultimilor ani. Introdusă în Codul Fiscal sub forma sa initiala de “taxă de primă înmatriculare”, aceasta avea ca scop declarat protejarea mediului înconjurător prin limitarea pe cât mai mult posibil a importurilor de masini second-hand, vechi si poluante si stimularea inmatriculării autovehiculelor noi, fabricate conform ultimelor standare de emisie de tip Euro.
Dincolo de buna sau reaua credinta a celor ce au hotarat introducerea acestei taxe, poate cel mai important si interesant aspect al taxei este conformitatea sa cu legislatia comunitară si mai ales cu dispozitiile art. 90(1) TCE.
Asa cum am am aratat anterior, inițial taxa a fost denumita de “prima inmatriculare” si era prevăzută de dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal. Ulterior însă, datorită faptului ca reglementarea sa legală îi dădea un pronunțat caracter fiscal, Guvernul României a înlocuit-o prin O.U.G. Nr. 50 / 2007, denumind-o “taxă de poluare”, incercand in acest fel să o facă să semene mai putin cu o taxa de import aplicată mașinilor second-hand și mai mult cu o masura de protecție a mediului inconjurător împotriva autovehiculelor vechi si poluatoare.
În primul rând, se cuvine să menționăm că potrivit art. 90(1) TCE, “Nici un Stat Membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor State Membre , impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare“.
Pe de alta parte, art. 4(a) din O.U.G. nr. 50 prevede ca obligatia de plata a taxei de poluare exista cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul din categoriile M1 – M3 si N1 – N3 in România, taxa care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Din cuprinsul acestui text de lege se desprinde concluzia ca la momentul formularii unei solicitari de inmatriculare a unui autovehicul, fie nou, fie „la mâna a doua”, persoana in cauza este obligata sa achite o taxa stabilita pe baza unui algoritm matematic complex, ce are ca baza de pornire nivelul emisiei de dioxid de carbon al autoturismului in cauza.
Daca pentru un autovehicu nou, fie provenit din import (prin import intelegand atat achizitionarea dintr-un stat membru UE, fie din afara spatiului comunitar), fie provenit din productia interna autohtona, aplicarea taxei de poluare nu prezinta probleme, aceasta facandu-se in mod nediscriminatoriu, pentru orice categorie de vehicule, in ceea ce priveste vehiculele „de ocazie” ce au fost anterior inmatriculate intr-un stat membru UE se observa o clara diferenta de tratament, diferenta care in opinia noastra este contrara dispozitiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene. Astfel, pentru un autoturism produs in România sau intr-un alt Stat Membru nu se percepe taxa de poluare la o noua inmatriculare, daca anterior vehiculul a fost inmatriculat in România. Pe de alta parte insa, daca autovehiculul este inmatriculat pentru prima data in România, taxa de poluare este datorata, desi intre cele doua situatii nu exista de fapt nici o deosebire, cu exceptia locului primei inmatriculari.
Art. 90 al TCE a fost introdus tocmai cu scopul de a crea crearea unui spatiu economic unic, in cadrul caruia marfurile (indiferent de Statul Membru in care au fost produse) sa poate circula liber dintr-un stat in altul, fara nici un fel de restrictii fiscale ori de alta natura.
Scopul protectionist al taxei de poluare este dovedit, asa cum au aratat chiar unele instante interne (a se vedea Sentinta Civila nr. 2320 / 05.12.2008 a Tribunalului Cluj – jud. Cristi Danilet), chiar de catre expunerea de motive a proiectului de lege de aprobare a ordonantei, aflata pe site-ul Camerei Deputatilor, in cuprinsul careia se arata ca in lipsa acesteia in România ar fi introduse un numar mare de autovehicule de ocazie vechi, achizitionate datorita pretului mic. In aceste conditii, este clara intentia „legiuitorului” de a restrictiona introducerea in tara a unor autovehicule de ocazie, desi acestea sunt deja inmatriculate intr-un alt Stat Membru si nu de a proteja mediul inconjurator.
In aplicarea si interpretarea dispozitiilor art. 90(1) TCE, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a apreciat ca scopul pentru care o taxa este reglementata nu prezinta relevanta, cat timp aceasta are ca efect o sarcina pecuniara aplicata bunurilor exportate ori importate din/intr-un Stat Membru (hotararea in cauza 7/68 - Comisia Comunitatii Economice Europene contra Republicii Italiene din 10.12.1968). Astfel, au fost considerate ca taxe cu caracter echivalent ce au drept rezultat diminuarea (chiar si potentiala) a consumului, influentand alegerea consumatorului final perceperea unei taxe pe consumul bananelor importate din Columbia (Hotararea Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato) ori aplicarea de taxe asupra vinurilor din fructe produse in alte state (Hotararea F. G. Roders BV ş.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen).
Este imbucurator faptul ca instantele nationale din Romania au inteles in marea lor majoritate conscintele noii ordini juridice create in urma aderarii la Uniunea Europeana si au creat o practica constanta in sensul fie a restituirii taxelor deja platie, fie a obligarii serviciilor publice comunitare sa procedeze la inmatricularea autovehiculelor "de ocazie" achizitionate in strainatate. Astfel, un articol postat pe site-ul Juridice.ro scotea in evidenta faptul ca instantele de pe raza Curtilor de Apel Suceava, Targu Mures, Galati, Oradea, Cluj ori Constanta au creat o jurisprudenta constata si unitara in a dispune restituirea taxei deja achitate ori a obligarii inmatricularii autovechiculelor fara plata acestei taxe. Pe de alta parte insa, instantele din raza Curtii de Apel Brasov au apreciat ca dispozitiile comunitare nu restrang libertatea fiecarui Stat Membru de a construi un sistem fiscal care face diferentieri intre anumite produse.
Intr-un final, apreciem ca in aplicarea corecta a principiului "poluatorul plateste", cea mai justa solutie ar fi perceperea unei taxe periodice asupra tuturor autovehiculelor inmatriculate pe teritoriul Romaniei.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu